Sculptez in Suflet

Muncind asupra pietrei, descoperi Spiritul – tăinuit în materie, măsura propriei ei fiinţe. Căci mâinile sculptorului gândesc întotdeauna şi urmăresc gândurile materialului.” – citat din Constantin Brâncuşi.

Astazi am ajutat o prietena sa se mute. Am adunat impreuna tot ce avea in zeci de cutiute, de toate marimile. Tot ambaland totul in cutii si cutiute, mi-am dat seama ca si noi traim cu mormane de cutiute in suflet. Unele mai mici, altele mai mari, in functie de amintiri. Memoria noastra este depozitul unde le stocam pe toate. De unele nu mai avem nevoie asa ca le sigilam bine si ne dorim sa nu le mai deschidem vreodata; pe altele le pastram crezand ca poate vom mai aveam nevoie de ele candva; alte cutii sunt pastratoare de dorinte, pe ele urmeaza sa le deschidem.

Suntem si noi un depozit imens de imagini, senzatii, amintiri, tristeti, emotii, simturi pe care le stocam in cutii asteptand sa le deschidem sau sa le inchidem la momentul potrivit… toate sunt acolo.

Viata nu este altceva decat o calatorie a descoperii de sine. Cine suntem cu adevarat? Am ajuns sa ne ascundem de noi insine, nu mai stim cine suntem, ce simtim, ce vrem de la viata.

Toata viata nu facem altceva decat sa ne supunem vointei parintilor, regulilor impuse de societate si constrangerilor sociale. Incercam sa ne adaptam lumii in care traim. In loc sa ne traim viata, supravietuim.

Cu greu mi-am facut curaj sa plec in cautarea adevarului fundamental al existentei mele. Greu am inteles ca notiunea de “normal” nu trebuie sa fie aceeasi pentru toata lumea. Ca am dreptul sa aleg si sa decid singura ce e normal si corect pentru mine. Ca fericirea nu inseamna sa-i multumesti pe ceilalti, ci sa faci ce-ti place. Acum stiu.

Nu mai caut acceptarea celorlalti, sa-i multumesc, sa le fac pe plac, ci acceptarea mea, sa ma plac asa cum sunt, sa ma accept asa cum sunt, cu bune si cu mai putin bune.

Nu mai caut iubirea in exterior, incercand sa ma fac iubita, caut iubirea in interiorul meu incercand sa ma iubesc mai mult.

Incerc sa nu ma mai compar cu ceilalti, ci cu mine insami, uitandu-ma in trecut la cum eram si la cine sunt azi. Ma compar doar cu mine si incerc in fiecare zi sa fiu mai buna decat in ziua precedenta.

Fiecare are de invatat propriile lectii, de trait propriile experiente, pentru a-si gasi linistea interioara, fericirea si iubirea de sine.

Si astfel, am pornit in calatoria sensului vietii mele, calatoria spre interiorul fiintei mele, cea mai frumoasa calatorie, o aventura pe care am amanat-o atata timp.

Drumul meu nu a fost ocolit de durere, de dezamagiri, de disperare. Am fugit atat de multa vreme de mine ca am uitat cine sunt si ce-mi doresc.

M-a framantat mult intrebarea: “Cine sunt eu?”. Sunt un suflet printre milioanele de suflete care vrea sa impartaseasca din experientele lui, sperand ca-i va ajuta si pe altii. Mi-am pus tot sufletul in site-ul aceasta si sper ca articolele mele sa ajunga la oamenii care au nevoie.

Nu conteaza cine sunt, ce am facut, ce am invatat. Tot ce conteaza este ca am inteles si ca ma accept asa cum sunt, ca nu ma mai tem.

© Lovelife.ro

Leave a Reply

You must be Logged in to post comment.

© 2013 Love Life. Toate Drepturile Rezervate.