Cicatricile sufletului

Zi de zi trecem prin diverse experiente de viata care lasa o anumita amprenta asupra noastra. Fie ca sunt experiente bune sau mai putin placute, in sufletul nostru toate lasa urme. Unele experiente pot fi atat de dureroase, incat pot lasa adevarate cicatrici.

Sufletul nostru este plin de sentimente, plin de iubire sau de regrete, de lovituri pe care le-am primit de-a lungul vietii. Unde incap toate, nu stiu… cum indura sarmanul suflet totul, iar nu stiu…

Cum vindecam cicatricile sufletului?

Cand avem o problema fizica apelam la un doctor care ne pune un diagnostic si apoi ne da un tratament fie el alopat sau nu. Dar cand avem o problema legata de suflet, ce facem? Mergem la psiholog, este si asta o varianta. Spunand ce avem pe suflet, ne racorim, este un fel de descarcare, care ajuta foarte mult. Insa nu tuturor ne este usor sa ne expunem viata pe tava in fata unui necunoscut. Atunci putem apela la un prieten apropiat, la o ruda, sau la cineva din familie.  Vorbind despre problemele pe care le avem ne eliberam de ele. Sunt o multime de oameni care apeleaza la astfel de cabinete si sunt convinsa ca nu degeaba au asa mare cautare si succes.

Si totusi, oricat de buni ar fi acei profesionisti la care apelezi, rezolvarea trebuie s-o cauti in tine. Daca esti constient de propria valoare, de faptul ca nimeni si nimic nu merita lacrimile si suferinta ta, ca ne-am nascut ca sa fim fericiti si iubiti, toate se rezolva de la sine. De ce sa te inchizi in tine si sa-ti plangi de mila cand esti inconjurat de atatea minunatii? De frica, din lasitatea de a nu mai fi ranit din nou.

Cicatricile ne amintesc prin ce am trecut, nu ne dicteaza incotro mergem. Oricum, cicatricile nu dor, sunt doar niste urme care-ti amintesc de o lectie pe care ai invatat-o. Asa ca e foarte bine ca sunt acolo, fiindca iti poti aminti de fiecare lectie, ca sa nu mai gresesti, sa nu mai repeti greselile facute in trecut. Da, am gresit in trecut, dar e timpul sa ne iertam, sa trecem peste si sa mergem mai departe. Ne-am invatat lectia, suntem mai puternici, mai pregatiti si gata de orice ne asteapta in viitor.

Cicatricile aduc “neuitarea”, dar sunt ceva suportabil cu care am invatat sa traim. Ne doare faptul ca ne doare, altfel ne-ar fi indiferent.

Timpul acopera ranile, dar nu vindeca cicatricile. De noi tine sa le ungem cu iertare, cu iubire si cu speranta si urma lor va disparea. Deschide-ti inima, iarta-i pe cei care ti-au gresit, iarta-te pe tine daca ai gresit cuiva, iubeste-l pe cel care ti-a gresit asa cum si tu ti-ai dori sa fii iertat daca ai gresi fata de cineva. Important este sa fii puternic, tare. Fie ca te plangi la o prietena, fie ca tii in tine tot ce ai pe suflet… nu uita ca toate trec. Ceea ce azi pare o calamitate, maine va fi doar o furtuna si tot asa. Ceea ce ramane dupa ea, sunt doar niste cicatrici, experientele tale, sau golurile care ti-au ramas in suflet.

Nu-ti pierde speranta!

Mi-am amintit de o povestioara foarte frumoasa si miscatoare legata de cicatricele sufletului si m-am gandit sa o adaug articolului meu, fiindca spune mai multe decat as putea eu reda vreodata despre cicatricele sufletului. Sper sa iti placa.

Povestea Inimii

Într-o zi, un tânar s-a oprit în centrul unui mare oras si a început sa le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din împrejurimi. Nu dupa multa vreme, în jurul lui s-a strâns o mare multime de oameni si toti îi admirau inima care era într-adevar perfecta. Nu vedeai pe inima lui nici un semn, nici o fisura. Da, toti au cazut de acord ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata. Tânarul era foarte mândru de inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea.

Când deodata, de multime s-a apropiat un batrânel. Cu glas linistit, el a rostit ca pentru sine:
- Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele.

Oamenii din multimea strânsa în jurul tânarului au început sa-si întoarca privirile spre inima batrânelului. Pâna si tânarul a fost curios sa vada inima ce îndraznea sa se compare cu inima lui. Era o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pâna departe. Dar era plina de cicatrice, locuri unde bucati din ea fusesera înlocuite cu altele care nu se potriveau chiar întru totul, liniile de unire dintre bucatile straine si inima batrânului fiind sinuoase, chiar colturoase pe alocuri. Ba mai mult, din loc în loc, lipseau bucati întregi din inima concurenta, rani larg deschise, înca sângerânde.

“Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa”, îsi sopteau uimiti oamenii.
Tânarul, dupa ce examinase atent inima batrânelului, si-a ridicat privirea si i-a spus râzând:
- Cred ca glumesti, mosnege. Priveste la inima mea – este perfecta! Pe când a ta este toata o rana, numai lacrimi si durere.
- Da, a spus blând batrânelul. Inima ta arata perfect, dar nu mi-as schimba niciodata inima cu inima ta. Vezi tu,fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea – rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de lânga mine, care adesea îmi da în schimb o bucata din inima lui, ce se potriveste în locul ramas gol în inima mea. Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru, ramân margini colturoase, pe care eu le pretuiesc nespus de mult deoarece îmi amintesc de dragostea pe care am împartasit-o cu cel de lânga mine. Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic în schimb, nici macar o bucatica din inima lor. Acestea sunt ranile deschise din inima mea, gaurile negre – a-i iubi pe cei din jurul tau implica întotdeauna un oarecare risc. Si desi aceste rani sângereaza înca si ma dor, ele îmi amintesc de dragostea pe care o am pâna si pentru acesti oameni; si, cine stie, s-ar putea ca într-o zi sa se întoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din inimile lor. Întelegi acum, dragul meu, care este adevarata frumusete a inimii? a încheiat cu glas domol si zâmbet cald batrânelul.

Tânarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat în lacrimi. S-a apropiat apoi timid de batrânel, a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a întins-o cu mâini tremurânde. Batrânul i-a primit bucata pe care a pus-o în inima lui. A rupt apoi o bucata din inima brazdata de cicatrice si a pus inima tânarului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru ca marginile erau cam colturoase.

Tânarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care acum era mai frumoasa ca niciodata, fiindca în inima cândva perfecta pulsa de-acum dragoste din inima batrânelului. Cei doi s-au îmbratisat, si-au zâmbit si au pornit împreuna la drum.

© Lovelife.ro

Leave a Reply

You must be Logged in to post comment.

© 2013 Love Life. Toate Drepturile Rezervate.