Amintirea de Sine

Cu cât ne apropiem mai mult de finalul vietii, cu atât ne dăm seama mai clar, că tot ceea ce putem lua cu noi este doar Sinele nostru. Totul este trecător cu excepția Sinelui.

Toți avem ceva în comun, cel puțin un lucru. Cu toții respirăm, suntem ființe divine, suntem pe o cale, pe un drum. Suntem toți aici în această călătorie. Consider că viața este o manifestare pentru a ne descoperi, un drum sau o călătorie spre noi înșine, spre a ne regăsi.

Cine sunt eu? Sunt un suflet printre miliardele de suflete, eu și sentimentele mele. Prin purificarea sufletului, prin transformare și deschiderea sufletului ajungem la răspuns. Răspunsul se află în adâncul sufletului nostru, dincolo de toate există această identitate, există realitatea infinită și perfectă a ființei noastre.

Ce ne face să fim altfel decât toți ceilalți oameni de pe această planetă? Unul dintre lucrurile care alcătuiesc unicitatea noastră este experiența proprie.  Toate acele lucruri pe care le-am văzut, auzit, atins, mirosit, gustat, intră în imensul depozit al creierului nostru. Toate acestea ne ajută să descoperim cine suntem și de ce suntem în stare.

Există o forță care ne modelează viața. Ea determină ce considerăm posibil sau imposibil, ce acceptăm sau respingem, cum gândim și cum interacționăm. Această forță este convingerea a ceea ce considerăm că suntem: identitatea noastră. Prin prisma convingerii pe care o avem despre noi ne schimbăm întreaga experiență a vieții. Părerea noastră despre cine suntem cu adevărat crează efecte. Trebuie să renunțăm la limitările pe care le avem legate de noi înșine. Trebuie să învățăm să eliberăm magia din noi. Să învățam să ne controlăm mintea și corpul cât mai avantajos pentru noi.

Cine credem noi că suntem am ales să fim așa conștient sau ne-am luat după ce spun alții despre noi că suntem sau am ajuns la o anume concluzie în urma unor evenimente semnificative din viața noastră sau a altor factori? De foarte multe ori avem tendința să ne identificam cu diverse lucruri și să ne agățăm de ele pentru a ne simții în siguranță.

Trebuie să fim conștienți că avem puterea absolută de a ne defini. Putem fi oricine ne dorim, putem să ne schimbăm oricând identitatea, trebuie doar să ne adaptăm comportamentul. Să ne lăsăm inspirați de imaginația bogată a copiilor care spun: astăzi sunt Zorro, mâine voi fi Hercules. Într-o singură clipă ne putem redefini total.

Nu ne putem defini doar după aspectul fizic și vârstă. Firește că nu suntem doar niște trupuri. Dar cum ne definim identitatea? Ne-o definim prin reușitele trecute, prezente sau viitoare, prin profesia pe care o avem, prin venit, prin rolurile pe care le jucam în viată, prin convingerile spirituale, prin atributele fizice sau prin ceva ce transcende toate aceste categorii?

Adesea se confundă existența, cine suntem, cu ceea ce facem, cu meseria noastră. Avem chiar mai multe fețe pe care le împărtășim celorlalți. Așa că e nevoie de multă profunzime și conștientizare pentru a răspunde la această întrebare.

Ce credem noi despre noi înșine și despre lume ne influențează și ne construiește viața. În funcție chiar de starea pe care o avem se schimbă și percepția noastră despre cine suntem. Credința noastră, ceea ce credem noi despre noi, despre cine suntem sau despre cine vom fi, sau putem deveni, determină ceea ce vom fi.

Părerea mea este că suntem mai mult decât credem că suntem. Fiecare ființă spirituală are ceva special, atunci când își face simțită prezența se deosebește de celelalte persoane prin ceva anume. Suntem niște ființe minunate!

Cred că viața există ca să te bucuri de ea și cel mai important lucru este să te simți bine în pielea ta. Să iubești, să fii iubit și să nu te oprești să înveți să te bucuri de viață și să-i ajuți pe ceilalți. Cum poți face asta? Dacă ești muzician și reușești să aduci un zâmbet pe fețele fanilor, este un serviciu, un bine pe care îl faci. De asemenea, dacă ești profesor și transmiți elevilor tăi din cunoștințele pe care ți le-ai însușit de-a lungul timpului. Sau pur și simplu dăruind ceva celorlați, nu ceva material, poate fi o părticică din sufletul tău.

Să revin totuși la întrebare, cine sunt eu? As putea spune că sunt o persoană sensibilă, sociabilă, că iubesc viața și oamenii, natura, însă nu sunt doar atât. Nu este suficient să mă descriu prin cuvinte enumerând o listă de calități sau de defecte. În schimb pot spune că mă regăsesc în tot ceea ce ma înconjoară, în oameni, în natură. Și toate acestea pentru că simt că mă contopesc cu tot. Mă accept așa cum sunt, cu micile mele capricii și neajunsuri și mă simt minunat. Și atunci aș putea să afirm că sunt un zâmbet pe chipul unui copil atunci când primește ceva; sunt o lacrimă pe obrazul celui întristat și alinare în același timp; sunt sărutul de pe buzele îndrăgostiților; sunt un ocean nesfârșit de iubire; sunt liniștea unei nopți de vară; seninătatea de pe chipul unui bătrân; sunt foșnetul frunzelor în adierea vântului; trilul pasărilor de la ferestrele caselor; sunt privirea plină de dragoste a unei mame; sunt o dorința în visele din noapte; sunt un dor ce-și plimbă durerea prin lume; sunt un cântec în melodia căruia aș vrea să se găsească alinarea celorlalți; sunt emoție; tandrețe; suflu; mângâiere, ecou…

Sunt reflectarea fidelă a celor care au fost înaintea mea, înainte ca eu să mă nasc; sunt rezultatul strădaniei lor de atâtea generații, un om care speră că va reuși să nu le trădeze aspirațiile acumulate de atâtea veacuri.

TOTUL sunt EU și EU sunt în TOATE! Îmi dau seama că tot ce este în afara, nu este altceva decât o reflexie a mea.

Îmi vine acum în minte o întâmplare care a fost pentru mine o lecție importantă de viață. Una dintre colegele mele de Facultate pe nume Carmen, își cumpărase o icoană foarte frumoasă pe care ne-a arătat-o tuturor. Mi-a plăcut atât de mult acea icoană încât nu m-am putut abține să nu o întreb de unde și-a cumpărat-o. Imediat mi-a întins icoana și mi-a zis că mi-o dăruiește. Eram șocată. Am refuzat-o spunându-i că o să mi-o cumpăr singură, că nu este necesar să mi-o dea. Dar mi-a spus că pentru ea nu există bucurie mai mare decât să vadă că-mi face mie o bucurie dăruindu-mi icoana care mi-a plăcut atât de mult. M-a mișcat foarte mult gestul ei și icoana aceea este la loc de cinste pe noptiera mea. Carmen m-a învățat că nimic nu-ți aduce o bucurie mai mare decât să dăruiești.

Deși îmi place să primesc cadouri, nimic nu mă bucură mai tare decât să le fac celor din jurul meu mici bucurii atunci când pot. Fie că e vorba de un scurt telefon în care-i întreb ce mai fac, fie că le dăruiesc un fleac din lucrurile mele care le-au plăcut, o carte, o fustă sau altceva.

Încearcă și tu să dăruiești ceva, orice, nu trebuie să fie scump. Poate fi doar un zâmbet, dar zâmbetul oferit iți poate aduce înapoi o imensă bucurie sufletească.

Dăruiește în fiecare zi 5 lucruri și fericirea n-o să mai fie doar ceva la care aspiri, ci o să fie prezentă chiar înlăuntrul tău.

Au trecut aproape trei ani de când am fost în Israel pe urmele Mântuitorului și mi-am dat seama că nu este necesar să merg până la Ierusalim ca să-L simt mai aproape pe Dumnezeu, ca să mă conving de existența Lui, ca să mă bucur mai tare de prezența Lui în viața mea. Este suficient să mă raportez la El, să mă gândesc la El, să mă rog și Îl găsesc mereu în interiorul meu, în sufletul meu, mereu prezent, așteptându-mă să-L caut.

Nu există un loc mai minunat, mai real decât sufletul tău în care să-L poți cunoaște și întâlni pe Dumnezeu. Închide ochii, interiorizează-te și El o să te învăluie cu prezența Sa. E chiar atât de simplu! Nu trebuie să te duci într-un loc anume ca să fii împreună cu El. El este mereu cu tine, te însoțește pretutindeni.

Fiecare dintre noi avem propria noastră modalitate de a Il simți pe Dumnezeu. Unii dintre noi prin rugăciune, alții prin meditație și yoga, alții prin pasiunile pe care le au: colindatul munților, prin muzică, prin dans. Dumnezeu este pretutindeni, n-ai cum să nu Il găsești. Și orbii Îl găsesc și până și întunericul lor se luminează.

Orice drum pe care-l facem, orice experiență pe care o avem, orice întâlnire, orice căutare spirituală ne conduc spre noi înșine. Cu fiecare clipă ce trece din viața noastră suntem cu un pas mai aproape de noi înșine, de descoperirea Sinelui nostru divin.

© Lovelife.ro

Leave a Reply

You must be Logged in to post comment.

© 2013 Love Life. Toate Drepturile Rezervate.